| cobor norii peste amurg să ucid clipa melodiei paşilor din prag mă aşez pe taburetul din colţ locul orfan să nu mai îngâne reproşuri îţi beau cafeaua şterg cu gura amintirea buzelor cufund picioarele în papucii tăi maro strivesc sub tălpi delirul aşteptarii astă noapte mi-am pus sub cap perna ta nu, n-am dormit învăţam să trăiesc fără tine |
învăţ a trăi fără tine
