mă frământ cu firul de praf
ce-ți cunoaște călcâiul şi glezna
să fiu mai aproape de tine
mă adăp cu izvorul sărat
ce susură a suspin în oglindă
să fiu mai aproape de gura-ți
mă cuibăresc în gândul înveşnicit
ce-a pus lacăt la şoaptă
să-ți pot vedea visele
cioplesc icoana ta în venele mele
să mă arunc fără frică în toamnă
de azi vei rămâne în mine
ce-ți cunoaște călcâiul şi glezna
să fiu mai aproape de tine
mă adăp cu izvorul sărat
ce susură a suspin în oglindă
să fiu mai aproape de gura-ți
mă cuibăresc în gândul înveşnicit
ce-a pus lacăt la şoaptă
să-ți pot vedea visele
cioplesc icoana ta în venele mele
să mă arunc fără frică în toamnă
de azi vei rămâne în mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu