cu duminicile din destin
împletesc cunună de speranţe
s-o îmbraci pe fruntea mea
însă degetele tale
răsfoiesc alte galaxii
şi-mi lasă gândul pustiu
mâine voi sta ţărână
în poarta închisă
mângâindu-ţi talpa-
cununa pieptului meu
vei ţese pânză din rouă
peste pleoapa obosită
de orizontul spart
poate reuşeşti
totuşi
să vii astăzi
împletesc cunună de speranţe
s-o îmbraci pe fruntea mea
însă degetele tale
răsfoiesc alte galaxii
şi-mi lasă gândul pustiu
mâine voi sta ţărână
în poarta închisă
mângâindu-ţi talpa-
cununa pieptului meu
vei ţese pânză din rouă
peste pleoapa obosită
de orizontul spart
poate reuşeşti
totuşi
să vii astăzi