mai sunt

cu duminicile din destin
împletesc cunună de speranţe
s-o îmbraci pe fruntea mea

însă degetele tale
răsfoiesc alte galaxii
şi-mi lasă gândul pustiu

mâine voi sta ţărână
în poarta închisă
mângâindu-ţi talpa-
cununa pieptului meu

vei ţese pânză din rouă
peste pleoapa obosită
de orizontul spart

poate reuşeşti
totuşi
să vii astăzi