dor de Cer

cobor pleoapele
şi scrutez nimicul
vreau să văd
talpa spiralei de lumină

imensitatea vibrează
atât de aproape
însă paralel

urmează să mai cad
din câteva zboruri
să mă împac
cu capriciile solului

nici o zi nu mi se iartă
mai am până să mă nasc
pentru a-mi continua calea

mi-e dor de tine Cerule