| cuvintele au evadat din gândurile lipsite de culori zadarnic scrutez aşteptarea liniştea i-a înghiţit tălpile potolind-o cu rouă visul a înşelat-o cu insomnia urmăresc cum picură clipele prin centrul speranţei la început dure acum lărgesc doar albia suspinelor uscate singurătatea a devorat amintirile rămân vidă |
capătul aşteptării
