început repetat

te-ai viscolit
peste urmele mele
cu şoapte zăvorâte

rămasă fără umbră
mă poticnesc
de muchia zenitului

gândul captiv
în ultimul semn de-ntrebare
expiră tăcere

încerc să îngân
aceeaşi silabă
fără răspuns

mă simt ca un prunc 
obosit peste întrebările
paşilor mei