mâine

dacă mîine
nu vei veni să mă auzi
tristeţea mea se va prelinge
în picuri albi spre pleoapa-ţi verde
s-asculte gîndu-ţi răvăşit
printre mănunchiuri de vocale
cu semnătura "anonim"

dacă mîine
nu vei putea să mai răspunzi
la scîrţîitul din portiţa-mi neînchisă
voi sta cărare
într-o zdreanţă din absurd
şi voi chema tăcerea-ţi mută să şoptească
printr-un ecou
sub rima mea nerăbdătoare

dacă mîine
iubirea noastră va obţine un sejur
de la nebafta din destin
voi luneca pe-obraz de noapte
să ascult gura ta rostind
al meu prenume
pe buza unui nestrăin

după mîine
din nou pe aceiaşi tulpină
o frunză şi-o floare
fără toamne şi ierni...