stropul de soare s-a rostogolit sub talpa ta
cerul s-a închis cîrpind spărtura din destin
cu o zdreanţă din speranţă
neacoperindu-mi goliciunea
un fluture cu aripile dogorîte-
stau pe vreascul rugului răvăşit
tînjind după limbile încinse
ce mi-au provocat atîta durere
ascult întunericul tăcerii tale
ce cochetează ziua-n-amiaza mare
cu şoapta ochiului de verde
prelins prin crăpătura orizontului
am rămas la răspîntii zăbrelite
punîndu-mi cătuşe cu ultimul roşu din apus
să culeg umbra paşilor tăi
aruncaţi la întîmplare
pe treptele sufletului meu...
cerul s-a închis cîrpind spărtura din destin
cu o zdreanţă din speranţă
neacoperindu-mi goliciunea
un fluture cu aripile dogorîte-
stau pe vreascul rugului răvăşit
tînjind după limbile încinse
ce mi-au provocat atîta durere
ascult întunericul tăcerii tale
ce cochetează ziua-n-amiaza mare
cu şoapta ochiului de verde
prelins prin crăpătura orizontului
am rămas la răspîntii zăbrelite
punîndu-mi cătuşe cu ultimul roşu din apus
să culeg umbra paşilor tăi
aruncaţi la întîmplare
pe treptele sufletului meu...
