mă vreau un nuc bătrîn în curtea ta
în coama-mi deasă să te-ascunzi de gînduri
cu stropul verde să-ţi alin arsuri
şi zarva de sub frunze să destrame
ecou de zvonuri false sfidătoare
de chiote deşarte şi pustii
să mă aştern pe fruntea încruntată
o pată de povaţă pe lumină
să te umbresc de-nţelepciuni ce dor
şi cu răcoarea să-ţi sărut obrazul
să mă ating de jar ce porţi în fire
să mai reţii o toamnă pîn-tîrziu
mă vreau la tine-n curte nuc bătrîn...
în coama-mi deasă să te-ascunzi de gînduri
cu stropul verde să-ţi alin arsuri
şi zarva de sub frunze să destrame
ecou de zvonuri false sfidătoare
de chiote deşarte şi pustii
să mă aştern pe fruntea încruntată
o pată de povaţă pe lumină
să te umbresc de-nţelepciuni ce dor
şi cu răcoarea să-ţi sărut obrazul
să mă ating de jar ce porţi în fire
să mai reţii o toamnă pîn-tîrziu
mă vreau la tine-n curte nuc bătrîn...